Schimbări Sexuale în Perimenopauză — Ce Ar Trebui Să Știe Partenerii

Libido în timpul perimenopauzei este afectat de o convergență de factori hormonali, fizici și psihologici. Scăderea testosteronului — da, femeile au testosteron și acesta contează pentru dorință — afectează direct motivația sexuală. Estrogenul fluctuant impactează excitarea și lubrifierea vaginală. Scăderea progesteronului contribuie la oboseală și schimbări de dispoziție care fac ca sexul să pară o altă cerință pe un sistem deja epuizat. Dar hormonii sunt doar o parte din poveste. Ia în considerare ce mai aduce perimenopauza: privarea cronică de somn, anxietate, iritabilitate, disconfort legat de imaginea corporală și sarcina cognitivă de a gestiona simptomele imprevizibile. Dorința nu există într-un vid — necesită un prag minim de confort fizic, siguranță emoțională, capacitate mentală și energie. Când toate acestea sunt sub asediu simultan, nu este surprinzător că sexul scade pe lista de priorități. Aceasta nu este despre tine. Citește din nou acea propoziție. Scăderea dorinței ei nu este o respingere a ta ca partener. Este o reflecție a ceea ce corpul și creierul ei gestionează. Femeile care raportează o dorință menținută sau crescută în timpul perimenopauzei au, de obicei, parteneri care răspund cu curiozitate și adaptare, mai degrabă decât cu presiune și retragere. Reacția ta la această schimbare modelează dacă devine o fereastră sau o oportunitate pentru o conexiune mai profundă.

Pe măsură ce estrogenul scade, țesutul vaginal își pierde umiditatea, elasticitatea și fluxul sanguin. Pereții vaginali devin mai subțiri și mai fragili, lubrifierea naturală care apare în timpul excitării scade, iar țesutul devine mai susceptibil la micro-rupturi în timpul actului sexual. Această afecțiune, numită sindrom genitourinar al menopauzei (GSM), poate face ca sexul penetrativ să varieze de la ușor incomod la cu adevărat dureros. Spre deosebire de bufeuri, care tind să scadă în timp, GSM este progresiv — se agravează fără tratament, nu se îmbunătățește. Aproximativ 50% dintre femeile aflate în perimenopauză și menopauză experimentează uscăciune vaginală, iar numărul real este probabil mai mare pentru că multe femei nu o raportează din cauza rușinii. S-ar putea să nu-ți spună că sexul doare pentru că nu vrea să te dezamăgească, pentru că îi este rușine sau pentru că crede că este ceva ce ar trebui să suporte. Dacă face scuze pentru a evita sexul, se tensionează în timpul penetrării sau grăbește actul sexual, durerea ar putea fi motivul. Crearea unui spațiu sigur în care să poată fi sinceră cu privire la disconfortul fizic — fără teama de dezamăgirea ta — este esențială. Nimeni nu ar trebui să suporte un sex dureros, iar niciun partener iubitor nu ar dori asta.

Intimitatea în timpul perimenopauzei necesită adesea o redefinire fundamentală. Dacă relația voastră sexuală s-a bazat în principal pe dorința spontană și sexul penetrativ, tranziția poate părea o pierdere. Dar dacă lărgești definiția — și multe cupluri descoperă că acest lucru îmbogățește în cele din urmă viața lor intimă — există mult teritoriu de explorat. Începe prin a recunoaște că există două tipuri de dorință: spontană (dorința de sex din senin) și reactivă (dorința care se dezvoltă ca răspuns la atingere, apropiere și excitare). În timpul perimenopauzei, dorința spontană scade adesea, dar dorința reactivă rămâne intactă. Aceasta înseamnă că s-ar putea să inițieze rar, dar odată ce conexiunea fizică începe — cu răbdare și contextul potrivit — dorința poate crește. Crearea acelui context devine proiectul vostru comun. Reduce stresul înainte de a căuta conexiunea. Oferă un masaj fără a fi un preludiu pentru sex. Menține intimitatea emoțională prin conversație, râs și experiențe comune. Când intimitatea sexuală se întâmplă, fii flexibil cu privire la cum arată. Sexul oral, stimularea manuală, masturbarea reciprocă, masajul senzual și preludiul extins sunt toate forme de sex. Concentrându-te pe plăcerea și confortul ei — mai degrabă decât pe un script sau rezultat specific — creezi siguranță, care este fundamentul dorinței atunci când totul altceva se simte incert.

Absolut, și s-ar putea să aibă nevoie de încurajarea ta pentru a face asta. Studiile arată constant că mai puțin de jumătate dintre femeile care experimentează disfuncții sexuale în timpul perimenopauzei ridică problema cu furnizorul lor de servicii medicale, adesea din cauza rușinii, a credinței că nu se poate face nimic sau a fricii de a fi respinse. Dar există tratamente eficiente. Estrogenul vaginal local — disponibil sub formă de cremă, inel sau tabletă — este standardul de aur pentru tratarea uscăciunii vaginale și GSM. Este de dozare mică, acționează local și este considerat sigur chiar și pentru femeile care nu pot folosi HRT sistemic. Beneficiile apar de obicei în termen de 2–4 săptămâni. Pentru femeile care preferă opțiuni non-hormonale, ospemifene (Osphena) este un medicament oral care îmbunătățește țesutul vaginal. Umectanții vaginali (diferit de lubrifianți) utilizați de câteva ori pe săptămână pot îmbunătăți confortul de bază. Pentru dorința scăzută în mod specific, abordarea dezechilibrului hormonal subiacente cu HRT poate ajuta. Terapia cu testosteron off-label este utilizată din ce în ce mai mult pentru dorința sexuală hipoactivă la femeile aflate în menopauză, deși necesită monitorizare. Terapia fizică pentru podeaua pelviană poate aborda durerea, tensiunea și disfuncția care contribuie la sexul incomod. Un terapeut pentru podeaua pelviană înțelege anatomia și poate oferi exerciții țintite și terapie manuală. Rolul tău este să o încurajezi să caute îngrijire și să o încadrezi ca pe ceva ce susții pentru că confortul și plăcerea ei contează pentru tine.

Este normal să plângi aspectele relației tale sexuale care se schimbă. S-ar putea să-ți fie dor de spontaneitate, frecvență sau de ușurința cu care erau lucrurile înainte. S-ar putea să te simți respins chiar și atunci când înțelegi intelectual biologia. S-ar putea să te simți singur sau frustrat. Aceste sentimente sunt valide și au nevoie de spațiu — doar nu în spațiul dintre tine și ea. Cel mai rău lucru pe care îl poți face este să faci ca frustrarea ta sexuală să devină responsabilitatea ei emoțională pe lângă tot ce altceva gestionează. Ea deja plânge schimbările din propriul ei corp, iar dacă simte că răbdarea ta este condiționată, adaugă o presiune de performanță care omoară orice dorință ar putea apărea. Procesează-ți sentimentele cu un terapeut, un prieten de încredere sau o comunitate de sănătate pentru bărbați. Nu pentru că sentimentele tale nu contează — contează — ci pentru că locul în care le procesezi determină dacă te apropie sau te îndepărtează. Reframează situația: aceasta nu este ceva ce pierzi, este ceva ce reconstruiești. Multe cupluri raportează că relația sexuală pe care o dezvoltă în timpul și după perimenopauză este mai intimă, mai comunicativă și mai satisfăcătoare reciproc decât ceea ce aveau înainte — pentru că a necesitat să vorbească efectiv despre ceea ce vor, au nevoie și se bucură.