Surprize în Trimestrul Trei — Ce nu li se spune partenerilor

Lightning crotch este exact ceea ce sună — o durere bruscă, ascuțită, care se simte în pelvis, vagin sau rect, care lovește ca un șoc electric și dispare la fel de repede. De obicei, durează doar câteva secunde, dar poate fi atât de intensă încât ea gâfâie, se oprește în mijlocul unei propoziții sau se agăță de ceva.

Aceasta este cauzată de capul bebelușului (sau alte părți ale corpului) care apasă pe nervii din pelvisul inferior, în special pe măsură ce bebelușul coboară mai jos în trimestrul trei. Poate fi, de asemenea, declanșată de mișcările bebelușului care lovesc colul uterin sau de întinderea ligamentelor rotunde care susțin uterul. Este complet inofensiv — dar nu se simte inofensiv.

Lightning crotch tinde să apară mai frecvent pe măsură ce bebelușul se angajează (coboară în pelvis în pregătirea pentru naștere), motiv pentru care este cel mai comun în ultimele 4-6 săptămâni. Poate apărea când ea merge, stă în picioare, își schimbă poziția sau nu face absolut nimic.

Motivul pentru care trebuie să știi despre asta: când partenera ta se încruntă brusc, își apucă pelvisul și spune ceva de genul „oh Dumnezeule” în mijlocul Target, primul tău instinct poate fi să intri în panică. Știind că lightning crotch există — și că este normal — te împiedică să te grăbești la urgențe pentru ceea ce este, în esență, un șoc nervos foarte neplăcut, dar benign.

Ceea ce trebuie să știi este că, dacă durerea ascuțită nu dispare, este constantă în loc să fie efemeră sau este însoțită de sângerări sau contracții, asta este diferit. Durerea pelviană persistentă justifică un apel la furnizor.

Da, creierul de gravidă este real din punct de vedere științific și nu este vorba despre neglijență sau lene. Cercetările publicate în Medical Journal of Australia și confirmate de multiple studii de neuroimagistică au arătat că sarcina provoacă schimbări măsurabile în structura și funcția creierului.

În timpul trimestrului trei, volumul materiei cenușii scade efectiv în zonele asociate cu cogniția socială — creierul se reorganizează literalmente pentru părinți. Combină asta cu creșteri hormonale (progesteronul are efecte sedative asupra creierului), perturbări cronice ale somnului (se trezește de 3-5 ori pe noapte pentru a urina), disconfort fizic care face concentrarea dificilă și sarcina cognitivă masivă de a se pregăti pentru un bebeluș.

Rezultatul: uită cuvinte în mijlocul propozițiilor, intră în camere fără să știe de ce, își pierde cheile zilnic, se luptă cu sarcini pe care în mod normal le-ar rezolva ușor și poate simți o frustrare sau o frică reală din cauza ceații cognitive. Unele femei o descriu ca pe o senzație de a gândi prin sirop.

Acest lucru este deosebit de greu pentru femeile care se mândresc cu faptul că sunt agere și organizate. Pierderea funcției cognitive poate părea alarmantă și chiar umilitoare. Când spune „Mă simt atât de stupidă”, nu caută complimente — își exprimă o adevărată neliniște cu privire la o schimbare pe care nu o poate controla.

Vestea bună: schimbările din creier se inversează în mare parte după naștere (deși privarea de somn cu un nou-născut nu ajută). Între timp, mici suporturi practice fac o diferență reală.

În trimestrul trei, uterul a crescut până la punctul în care apasă fizic împotriva diafragmei — mușchiul care controlează respirația. Acest lucru îi reduce capacitatea pulmonară cu până la 20%, ceea ce înseamnă că fiecare respirație este mai superficială decât normal. Ea respiră literalmente pentru doi cu mai puțin loc pentru a o face.

Pe lângă compresia mecanică, progesteronul (hormonul dominant al sarcinii) își schimbă efectiv modelul de respirație. Crește rata respiratorie și sensibilitatea la dioxidul de carbon, ceea ce poate crea o senzație de dificultate în respirație sau foame de aer chiar și atunci când nivelurile ei de oxigen sunt complet normale.

Rezultatul: se simte obosită urcând scările, nu poate termina o propoziție fără să se oprească pentru a respira, se simte fără suflare când stă întinsă (în special pe spate) și poate să se trezească gâfâind noaptea. Ar putea avea nevoie să doarmă sprijinită pe perne sau într-o poziție înclinată.

Acest lucru se îmbunătățește de obicei în ultimele 2-4 săptămâni de sarcină când bebelușul coboară în pelvis (numit lightening), ceea ce reduce presiunea asupra diafragmei. Până atunci, este o luptă zilnică care este invizibilă pentru toți, cu excepția ei.

Când să fii îngrijorat: dacă dificultatea în respirație apare brusc, este severă, este însoțită de dureri în piept, palpitații, tuse cu sânge sau umflături într-o picior, acestea ar putea fi semne ale unei embolii pulmonare (cheag de sânge în plămân) — o complicație rară, dar serioasă a sarcinii. Sună la 911 pentru dificultăți severe de respirație cu oricare dintre aceste simptome însoțitoare.

Nu — și a sugera să reducă fluidele este cu adevărat dăunător. Deshidratarea în timpul sarcinii crește riscul de infecții ale tractului urinar, contracții premature și constipație. Ea trebuie să bea mai multă apă în trimestrul trei, nu mai puțin.

Iată de ce urinează constant: capul bebelușului stă direct pe vezica ei. În trimestrul trei, uterul ocupă atât de mult loc în pelvis încât vezica este comprimată la o fracțiune din capacitatea sa normală. Ea pur și simplu nu poate reține atât de multă urină ca înainte — uneori, chiar și câteva linguri declanșează nevoia de a merge.

Pe lângă asta, rinichii ei filtrează cu 50% mai mult volum de sânge decât înainte de sarcină, producând mai multă urină. Și mișcările bebelușului pot apăsa pe vezică fără avertisment, creând o urgență bruscă pe care nu o poate ignora.

Noaptea, aceasta devine un coșmar particular. Când se întinde, fluidul care s-a acumulat în picioarele și gleznele ei umflate (datorită gravitației) revine în fluxul ei sanguin și este filtrat de rinichii ei, provocând o urinare crescută pe timpul nopții. Aceasta înseamnă că, chiar dacă se oprește din a bea apă la ora 20:00, tot va trebui să se trezească de mai multe ori.

Perturbarea somnului din această cauză este semnificativă. Ea poate să se trezească de 4-8 ori pe noapte, iar fiecare călătorie implică efortul fizic de a-și rostogoli corpul gravid în afara patului, navigând spre baie în întuneric și încercând să adoarmă din nou. Este epuizant.

Trimestrul trei este un album de hituri al disconfortului, iar multe simptome se suprapun și se compun între ele. Iată ce altceva ar putea să se confrunte — și ce ar trebui să știi despre fiecare.

Dureri de coaste și expansiune a coastelor: uterul împinge coastele în exterior, iar picioarele bebelușului pot lovi direct împotriva lor. Unele femei simt că coastele lor sunt desfăcute. Nu există tratament — doar răbdare.

Umflături (edem): umflarea ușoară a picioarelor, gleznelor și mâinilor este normală datorită creșterii volumului de sânge și retenției de fluide. Umflarea bruscă severă (în special în față) este un semn de avertizare pentru preeclampsie — raportează imediat.

Insomnie: între urinare, arsuri la stomac, incapacitatea de a găsi o poziție confortabilă, bebelușul făcând acrobații la 2 AM și anxietatea de a deveni părinte — somnul devine aproape imposibil. Aceasta nu este o problemă de voință.

Arsuri la stomac și reflux acid: progesteronul relaxează valva dintre stomac și esofag, iar uterul împinge stomacul în sus. Ea poate să nu fie capabilă să mănânce o masă întreagă fără să simtă că pieptul ei este în flăcări. Mesajele mai mici, mai frecvente ajută.

Durerea de gât pelvian (PGP): hormonul relaxin relaxează articulațiile din pelvis pentru a se pregăti pentru naștere. Acest lucru poate provoca dureri ascuțite în osul pubian, șolduri și partea inferioară a spatelui, în special când merge, se întoarce în pat sau urcă scările. Unele femei au nevoie de un brâu de suport sau terapie fizică.

Syndromul tunelului carpian: da, chiar așa. Retenția de fluide în timpul sarcinii poate comprima nervii din încheieturi, provocând amorțeală, furnicături și durere în mâini. De obicei, se rezolvă după naștere.

Niciunul dintre acestea nu este „doar o parte a sarcinii” în sensul că ar trebui să le suporte în tăcere. Toate merită discutate cu furnizorul ei, mai ales dacă vreun simptom afectează semnificativ viața ei de zi cu zi.